O recenzie foarte proaspata aparuta in 29 ianuarie 2025 in revista Stereophile, vine sa confirme suprematia bratului SAFIR 9 de la Kuzma.

Impresiile noastre cand l-am montat si in primul rând impactul de la primele note a fost incredibil, la nivel LIVE, fără pic de agresivitate. Lipsa oricăror artefacte în reproducerea muzicii, senzația că o doză n-a săpat niciodată mai „adânc” în rilele vinilului, le-am perceput copleșitoare, adictive. Senzația că mergi cu un TGV, nici o zdruncinătură, niciun zgomot, că plutești cu o viteză copleșitoare. Raportat la muzică, senzația că s-a dat deoparte și ultima perdea. Chiar dacă și înainte consideram brațul ca fiind o componentă crucială într-un sistem analogic (pick-up), n-am fi crezut că poate să aibă (sau nu, depinde din ce unghi o privești) asemenea impact asupra sunetului/muzicii. Sincer, n-am mai auzit până acum așa ceva. E incredibil, pur și simplu te lovește sunetul si totodată fără pic de agresivitate.

Prima auditie Kuzma Safir 9
Despachetare si montare brat Kuzma Safir 9
Vezi produsul Kuzma Safir 9

Mai jos traducerea articolului din Stereophile
https://www.stereophile.com/content/spin-doctor-21-kuzma-safir-9-tonearm

“Scena audio britanică de la sfârșitul anilor 1970 până la mijlocul anilor 1980 a fost destul de ciudată. Audio-ul ca hobby era o chestie importantă, prezentând un interes larg pentru un public mult mai tânăr decât astăzi. Audiofilii erau ghidați de o avalanșă de ceea ce prietenii mei numeau „hi-fi porn”, reviste audio care umpleau rafturile de la chioșcurile de ziare.
Mult mai mult decât în zilele noastre, exista o puternică tendință naționalistă, unii revieweri afișând o prejudecată deschisă împotriva a tot ceea ce nu era britanic. Departamentele editoriale ale revistelor prezentau cititorilor o doctrină clară și specifică despre cum ar trebui construit un sistem și ce componente ar trebui să achiziționeze cititorii.

Ca începător fără un sistem propriu, am asimilat aceste sugestii, iar când m-am întors în SUA în 1980 pentru a urma cursurile universitare, am putut, în sfârșit, să încep să construiesc un sistem care să se conformeze regulilor de construcție a sistemelor care îmi fuseseră inculcate.

După ce am absolvit patru ani mai târziu, m-am mutat înapoi în Anglia pentru un an, înainte de a mă întoarce definitiv la New York în 1985. Frustrat în efortul meu de a găsi un loc de muncă potrivit în domeniul meu – ca inginer de înregistrări de studio – am acceptat ceea ce am crezut că va fi un loc de muncă temporar la magazinul de produse audio high-end al regretatului Andy Singer, Sound By Singer, care la acea vreme era probabil cel mai anglofil dintre magazinele audio high-end din New York. Cu toate acestea, am avut ocazia să ascult tot felul de produse exotice și mi-am risipit rapid convingerea că numai britanicii știu cum să producă echipamente hi-fi adecvate. Mărci precum Snell Acoustics, Vandersteen, Krell și Audio Research s-au strecurat în psihicul meu, iar în decurs de un an am deținut un preamplificator Audio Research SP-11 Mk2 și diverse alte componente de audiofilie americană. Cu toate acestea, am continuat să mă întorc pe furiș la Hotalings News Service pentru cele mai recente reviste hi-fi importate, pentru a-mi menține viu interesul pentru muzica britanică.

Hotalings era un chioșc de presă internațională legendar, situat în inima vechiului Times Square, cu mult înainte ca internetul să înlocuiască majoritatea revistelor și ca primarul Rudy Giuliani să elimine toate revistele obscene. Exemplarele din Hi-Fi News, Hi-Fi Answers, Hi-Fi for Pleasure și Hi-Fi World m-au însoțit zilnic în timpul călătoriilor mele de o oră cu metroul către și de la Singer.

Slujba mea „temporară” la Singer a durat până la urmă nouă ani și chiar și după ce am plecat, în 1994, am continuat să lucrez ca freelancer pentru Andy până la trista sa moarte, în aprilie 2024.

Un articol care mi-a captat interesul în timpul uneia dintre acele călătorii cu metroul a fost scris de Martin Colloms. Acesta a apărut în numărul din noiembrie 1985 al revistei Hi-Fi News. El analiza un nou braț de pickup numit Kuzma Stogi, care era fabricat tocmai în Iugoslavia, dintre toate locurile. Bunurile de consum care proveneau din spatele Cortinei de Fier erau rar întâlnite în SUA, dar erau comune în Anglia. Lucruri precum mașinile Skoda din Cehoslovacia și aparatele foto Zenit din Rusia erau văzute ca niște opțiuni ultra ieftine pentru persoanele cu un buget limitat care doreau totuși ceva nou. Acestea nu au fost niciodată considerate alternative de înaltă calitate la produsele occidentale. Acesta este motivul pentru care recenzia lui Colloms despre Stogi a fost atât de fascinantă. El a fost în mod evident impresionat. Colloms a spus că Stogi putea oferi performanțe care concurau cu unele dintre brațele britanice de clasă superioară ale vremii, cum ar fi Linn Ittok și Zeta. În plus, beneficia de prețurile avantajoase ale produselor din blocul estic. Kuzma nu era disponibil în SUA, așa că am decis ca, la următoarea mea călătorie în Regatul Unit, să cumpăr unul pentru a-l putea testa. La doar 250 de lire sterline – aproximativ 340 de dolari în bancnotele noastre verzi de atunci – era aproximativ jumătate din prețul din SUA al unui Linn Ittok.

În Londra, am aranjat să cumpăr Stogi de la un nou magazin hi-fi cu un nume ciudat, The Cornflake Shop. Mi-au făcut o demonstrație pe un alt produs nou, un pickup britanic numit Roksan Xerxes, care era salutat în revistele britanice ca fiind primul pickup care va contesta serios supremația lui Linn Sondek LP12. Performanța acestui matching a fost cu adevărat deschizătoare de urechi. La șase luni de la întâlnirea mea cu acesta în Londra, vindeam Roksan la Sound By Singer. Trei ani mai târziu, eram directorul de vânzări al Roksan în America de Nord, dar asta este o poveste pentru altă zi.
Având în minte preconcepțiile mele cu privire la produsele ieftine din blocul estic, am fost curios cum a reușit cineva să realizeze un produs precum Stogi în Iugoslavia, care încă era un stat foarte comunist. După cum am discutat în Spin Doctor #9, entuziaștii audio dedicați din spatele Cortinei de Fier au descoperit că acolo unde există o voință, există o cale: ei au reușit cumva să facă lucrurile să meargă. Franc Kuzma a fost capabil să tragă sforile necesare pentru a procura cabluri Van den Hul de cea mai bună calitate și rulmenți cu bile occidentali de precizie pentru a fi utilizați în Stogi. De asemenea, știa când nu trebuie să fie excesiv de pretențios: Brațul a fost împachetat într-o spumă de polistiren albă și sfărâmicioasă, care striga „ieftin”, iar broșura cu instrucțiuni neclare folosea un font Olde English pentru a furniza puține informații.

Înapoi în New York, am instalat Stogi pe un Linn LP12 la Singer pentru a evalua reacțiile clienților. Deși a sunat bine și a funcționat bine pe Linn, abia după câteva luni, când am pus mâna pe un pickup Roksan Xerxes, am reușit să recreez magia pe care o auzisem la The Cornflake Shop. Am ajuns să folosesc Stogi acasă pe propriul meu Xerxes timp de câțiva ani înainte de a începe să lucrez pentru Roksan, moment în care am trecut la utilizarea brațului Roksan Artemiz.

În mod uimitor, Stogi original este încă fabricat de Kuzma într-o formă care este aproape neschimbată, deși importatorul american Elite Audio/Video Distribution alege să nu ofere această versiune, concentrându-se în schimb pe Stogi Reference și Reference 313 îmbunătățite și pe unipivotul Stogi S mai ieftin.

La aproape 40 de ani de la prima mea întâlnire cu Kuzma, lumea este un loc foarte diferit din punct de vedere geopolitic. Cortina de Fier a căzut, iar Iugoslavia s-a destrămat, Kuzma devenind parte a unei Slovenii independente și democratice. Dintre toate țările fostei Cortine de Fier, Slovenia are cel mai mare PIB pe cap de locuitor, depășind chiar și unele țări occidentale, inclusiv Portugalia și Grecia, ceea ce o face un loc ideal pentru afaceri. Kuzma a rămas neclintit în activitatea sa de bază, producând doar pickupuri, brațe, doze și câteva accesorii conexe.

De-a lungul anilor, Kuzma a dezvoltat noi brațe cu diferite tipuri de rulmenți, inclusiv unipivot, rulmenți aerodinamici liniari și rulmenții cu bile cardanici tradiționali ai brațului Stogi original. Dar introducerea brațului 4Point în 2008 a fost cea care a demonstrat cu adevărat gândirea out-of-the-box și abilitățile de proiectare ale lui Franc Kuzma. După cum sugerează și numele său, ansamblul brațului 4Point se sprijină pe patru puncte cu rulmenți, două pentru pivotul vertical și două pentru cel orizontal. Această abordare hibridă oferă avantajele unui design cu compensare zero, precum un unipivot combinat cu stabilitatea unui gimbal tradițional.

4Point a fost un succes instantaneu, adunând laude generalizate pentru performanțele sale sonice și ușurința de utilizare. Curând, originalului 4Point de 11 inch i s-a alăturat o variantă și mai lungă de 14” și, în cele din urmă, o versiune simplificată de 9” numită 4Point 9. Modelul 4Point 9 a fost conceput pentru a fi utilizat cu pickupuri mai mici, care nu puteau suporta dimensiunea și greutatea versiunilor mai lungi. Toate s-au vândut bine, iar eu am instalat zeci dintre ele pentru proprietari aici, în zona orașului New York.
Cea mai recentă descoperire a lui Franc Kuzma a venit atunci când a început să experimenteze cu rigiditatea extremă și proprietățile rezonante favorabile ale safirului. În anii ’80, la Sound By Singer, cu brațul Stogi original, glumeam spunând că stogi era ortografia slovenă a lui stogie, referindu-ne la brațul său în formă de trabuc. Franc Kuzma, totuși, spune că stogi este cuvântul sloven pentru rigid, un principiu cheie din spatele modelelor lui Kuzma și catalizatorul deciziei sale de a explora safirul pentru tubul brațului. Pentru Safir 9, Kuzma folosește o singură bucată conică de safir dezvoltat în laborator. Calitatea sa translucidă oferă brațului un aspect cu adevărat izbitor. Aparent, safirul dezvoltat în laborator nu este ieftin: Așa cum a fost testat, cu cablajul de argint Kondo și un cablu de ieșire RCA, Safir 9 este vândut pentru 23.140 de dolari. Versiunile cu configurații alternative de cablare încep de la 22.620 $. Kuzma a parcurs un drum lung de la Stogi-ul de 340 de dolari.

Privind fișa de specificații a Safir 9, un număr sare în ochi: masa efectivă de 60 gm. Orice braț cu o masă efectivă de peste 25gm este considerat de masă mare; Safirul mai mult decât dublează această valoare. Acest lucru poate afecta rezonanța de joasă frecvență a dozei pe care o asociați cu brațul. Atunci când folosiți unul dintre acele grafice old-school de masă/conformitate pentru a calcula frecvența de rezonanță așteptată, rezultatele cu majoritatea dozelor nu arată bine. Este ca și cum ai pune trei tone de cherestea în plinta unui pick-up de jumătate de tonă.

Recent, însă, am învățat că vechile tabele de frecvențe de rezonanță, deși solide din punct de vedere teoretic, pot fi prea simple pentru a fi precise în practică; oricum, ele sunt mai puțin relevante în cazul dozelor cu bobină mobilă cu grad scăzut de conformitate de astăzi. Am început să folosesc calculatorul de conformitate de pe site-ul Korf Audio; l-am folosit pentru a obține o imagine mai bună a modului în care diversele doze ar funcționa cu un braț de 60 gm. Cea mai mare parte a ascultării mele a fost făcută folosind o doză Lyra Atlas λ Lambda, dar am folosit și Dynavector XV-1S și Denon DL-103 modificată de Zu Audio, despre care se știe (sau se crede în general) că funcționează cel mai bine într-un braț greu (la mai puțin de o douăzecime din prețul brațului, Denon-ul Zu este, recunosc, o pereche improbabilă). Montată pe Safir, niciuna dintre cele trei doze nu a prezentat semne de (di)stres sau de pompare a woofer-ului.
Fiind cel mai scump braț de la Kuzma, v-ați putea aștepta ca acesta să fie prevăzut cu toate caracteristicile de lux pe care le găsiți pe majoritatea modelelor lor de vârf, de exemplu, amortizare vâscoasă, headshell-uri interschimbabile și reglare VTA rapidă. De fapt, Safir se inspiră în cea mai mare parte din modelul 4Point 9, care nu are niciuna dintre aceste caracteristici. Mă aștept să existe două motive pentru acest lucru. La aproape 3lb, Safir este deja diabolic de greu; adăugarea acestor caracteristici ar compromite probabil compatibilitatea cu unele pickupuri. Adăugarea unei reglări rapide VTA ar merge împotriva obiectivului Safir de rigiditate maximă. Din același motiv, probabil, Safir vine doar într-o versiune de 9”, deși Kuzma a prezentat un prototip al unui Safir de 12” la High End München în mai 2024.

Configurarea Safir 9
Kuzma a parcurs un drum lung de la acele zile de început ale fișelor cu instrucțiuni sumare care foloseau fonturi ciudate. Procedurile lor de configurare, manualele și materialele de ambalare sunt acum printre cele mai bune din industrie. Majoritatea brațelor Kuzma, inclusiv Safir 9, se montează folosind ceea ce se numește în mod obișnuit modelul de montare Linn, care a fost utilizat și de Jelco, Alphason și alte câteva mărci. Distanța de montare este de 212 mm. Importatorul Kuzma a furnizat brațul cu o bază proiectată pentru a fi utilizată cu pickupul SME 30; am constatat că partea din spate a contragreutății nu a depășit turnul de suspensie din dreapta spate al SME-ului meu. Această bază ar trebui să funcționeze bine cu alte brațe Kuzma care au un turn VTA, dar nu și cu brațele lor cu montare directă, precum 4Point 9 și Safir 9. Trecând la planul B, am încercat să obțin un braț care să se potrivească bine cu pickupul meu Brinkmann La Grange, dar pentru că este un model care nu se mai fabrică în prezent, Brinkmann a putut furniza doar o versiune fără orificii. Din fericire, prietenul meu îndemânatic Joshua Walfish, de la Hyendaudio Services din New Jersey, a venit în ajutor: El a fost capabil să găurească brațul Brinkmann din aluminiu gros pentru a găzdui colierul de montare Kuzma.
Deși poate fi mai puțin convenabil de reglat decât alte brațe Kuzma, Safir 9 vă permite să optimizați toți parametrii cu precizie. Înălțimea brațului poate fi reglată fin folosind un șurub de oprire pentru a limita mișcarea, la fel ca în cazul brațelor SME Series V și AMG. Reglarea azimutului este similară cu 4Point, dar și mai elegant executată, cu un angrenaj care rotește tubul brațului acolo unde intră în carcasa rulmentului, fabricat din alamă și aluminiu. În loc să trebuiască să jonglați cu plăci de contragreutate și distanțiere ca la 4Point, Safir are o singură contragreutate divizată care acoperă toate greutățile dozei; strângerea jumătăților împreună blochează greutatea în poziție.

O scurtă notă din manual spune că, dacă schimbați VTA, trebuie să resetați forța de apăsare. Vă sugerez să respectați această instrucțiune. Ca și în cazul modelului 4Point, forța de apăsare a Safir se va modifica foarte mult pe măsură ce mișcați brațul în sus și în jos, ceea ce înseamnă, de asemenea, că este esențial să folosiți un cântar de forță de apăsare care poate fi setat pentru a măsura cu acul exact la aceeași înălțime ca suprafața discului. Antiskating-ul se aplică folosind o greutate care cade pe un pivot atașat brațului cu un filament subțire; asigurați-vă doar că firul este așezat corect în canelura de pe braț și că trece peste discul rotativ unde se află greutatea.
Ascultarea
Când eram un audiofil mult mai tânăr, descoperirea unei noi componente care îmbunătățea semnificativ performanța sistemului meu mă trimitea într-o căutare, ascultând discuri familiare pentru a descoperi ce noi revelații aș putea auzi. Acest lucru nu se întâmplă la fel de des în zilele noastre, dar Safir 9 a făcut-o, trimițându-mă în mai multe sesiuni de ascultare târzii în noapte: Am vrut să aud ce ar putea extrage brațul din unele discuri vechi din colecția mea. Unul dintre primele lucruri care m-a frapat a fost cât de silențios este acest braț, aproape fără acel sunet familiar de vinil când acul lovește discul și înainte ca muzica să înceapă. Redarea albumului Tied Up al lui Yello (Mercury 872 367-1) a dat startul unei serii de audiții, inclusiv o grămadă de single-uri britanice de 12” și 45 rpm. Pe „Tied Up in Life”, realismul și dinamica tobelor conga au fost deosebit de izbitoare, în timp ce basul a avut o vibrație și o culoare a sunetului pe care nu le-am mai auzit până acum cu atât de multă vibrație.

Pentru a explora în continuare performanța basului de la Safir, am ascultat un album de referință preferat pentru înregistrarea orgii, Organ Sounds From Mount Olivet de Diana Lee Metzker (Ark 1094-S). Acesta este genul de disc care de obicei este ignorat în magazin, dar merită să-l cumpărați dacă îl vedeți. Regretatul Bob Fulton de la Fulton Musical Industries este amintit ca un proiectant genial de boxe, dar a fost, de asemenea, un inginer de înregistrare excepțional, care a realizat discuri cu un sunet minunat de natural. Problema este că Bob a fost, de asemenea, un exemplu pentru ceea ce este cunoscut sub numele de Legea lui Holt, un termen inventat de fondatorul Stereophile, J. Gordon Holt, atunci când a proclamat următoarele: cu cât un disc sună mai bine, cu atât interpretarea de pe acesta este mai proastă, și invers. Multe dintre lansările lui Bob la casa sa de discuri Ark Recordings au fost ale corurilor școlare și bisericești de amatori, care nu prezintă prea mult interes pentru majoritatea dintre noi, dar această înregistrare pentru orgă este o adevărată bijuterie. Pe „Preludiu și Fugă în si minor” de Bach, sunetul s-a deschis imediat pentru a dezvălui o scenă sonoră masivă, permițându-vă să simțiți cu adevărat dimensiunea bisericii și volumul de aer conținut în interior. Basul a fost deosebit de impresionant, cu o naturalețe relaxată care a mers foarte adânc, dar nu a fost niciodată forțată.
Brațul Safir 9 este un pic ca o mașină de curse de înaltă performanță. Este scump și utilizează o tehnologie avansată într-un pachet lipsit de unele caracteristici de lux, astfel încât să poată oferi o excelență sonoră care lasă mult în urmă ofertele mai convenționale. Safir evocă adjective precum rapid, clar, concentrat, puternic și dinamic, la un nivel pe care rar l-am auzi. Deși este nevoie de o anumită atenție atunci când îl potrivești cu unele doze și pickup-uri, în contextul potrivit este greu de întrecut; concurenții potențiali, cum ar fi SAT, se vând cu mai mult.
A spune că un braț de 23 de mii de dolari reprezintă o valoare bună este genul de lucru care poate genera pentru noi, audiofilii, probleme, dar dacă îl puteți cumpăra, ar fi greu să spuneți că nu este așa.”